Eu n-am să-ţi spun că marea mea iubire Eşti tu, chiar dacă ştiu, e-adevărat, Dar pentru ce ţi-aş tulbura odihna Cu spovedanii albe? S-a-nnoptat Demult în emisfera mea ciudată, Mă secondează timpul pe alei Şi vântul uneori mă ia de mână În locul tău să mă întrebe, vrei Să-ţi fiu o vreme partener de taină, Singurătatea-n lanţuri s-o legăm, Eu n-o să plec nicicând de lângă tine Şi iarna îţi promit s-o dezmierdăm La gura sobei lecturând din Tolstoi “Război şi pace”… Hai, răspunde-mi! Tu Să-mi spui că sunt iubirea ta cea mare… Eu îl privesc nostalgic… Nu pot, nu! Am undeva departe-n lumea asta Un suflet similar şi îl aştept, Nu, n-am să-i spun că-i marea mea iubire, Ci doar că-l port adânc la mine-n piept.
sâmbătă, 31 mai 2025