Spune-mi mamă: ce-i pe-acasă, Tot aşa cum am lăsat? Ochii tăi, tot plini de lacrimi Pe obrazul tău, curat? Teiul meu bătrân din poartă Spune-mi: a mai înflorit, Aşa cum ştiam, odată? De sătucul meu, iubit, Cât mi-e dor! Şi-aş vrea acasă, Să mai vin, măicuţa mea... Însă boala nu mă lasă Ca să vin la dumneata! Iar căsuţa... E-n picioare, Nu a dărâmat-o vântul? Dar în mila Lui cea mare Ştiu! O ţine El, Prea-Sfântul! Spune-mi mamă: Câte zile Câte nopţi nu ai dormit Dorind să vezi chipurile Care-atâta le-ai iubit? Tu ne-aştepţi cu lacrimi grele Să îţi trecem maică, pragul... Dar privind printre zăbrele Îl vezi doar pe Grivei, dragul, Ce a stat o viaţă-ntreagă Lângă uşă.. N-a plecat, Aşa cum plecat-au pruncii De la tine.. Şi-au uitat, De căsuţa-n care-odată Au crescut.. I-ai alintat... O, măicuţă... spune-mi oare: Când sfârşeşte-al tău, oftat, Şi-ale tale lacrimi grele... Şi-ale tale dragi dorinţi...? Că mai greu din toate cele-s Lacrimile de părinţi! --- Voi copii ce azi în lume Sunteţi departe de ei... O, vă-ntoarceţi! Că odată-l Veţi găsi doar pe Grivei! Iar teiul bătrân din poartă Va doini cu dor şi jale... Şi veţi căuta, vreodată, Umbra maicii pe cărare! 02.09.2015 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025