Umerii de primăvară Uzi de lacrimi de lumină Reazemă întâia seară De suspine și de tihnă. Îmi întind pleoapa bătrână Peste îngerii din poartă, Flori de ceară-mi cresc din mână Tâmpla nopții prind de toartă. Glezna mea neîmblânzită Pipăie cerul cu stele De înalturi flămânzită Strângând noaptea în inele. Cu aripa aplecată Încă zbor în noaptea largă-n Primăvara înserată Îngerii dându-i în leagăn.