fiecare poem are vremea lui ca si acesta din rădăcina tristeții spre coroana lumii frunzăresc stări filozofice mă aplaud odată cu morții deasupra cuvintelor pluteste o stare de bine pe care o străpung cu un citat din Cioran umbrele se zvârcolesc cu aripile zdrobite de mirare amintirile îmi conturează chipul afectat de regrete fiecare din mine caută o parte din el contemplând singurătatea poemul transfigurat zdrobeste oglinda