Steaua de argint.

Scrisă pentru doi prieteni care au aniversat nunta de argint.

Stele mii, pe sfânta boltă, peste lume-au răsărit, 
Altele, de-acelaşi număr, de pe ceruri au pierit,
Numai una dintre ele, an de an a luminat
Şi de-atuncea, încontinuu, 25 a adunat.

Stea cu nume printre astre, pentru două entităţi,
Care-n urmă, prin dorinţă, s-au format din jumătăţi
Ce în faţa unui preot şi-au unit a lor destin,
Jurând veşnica credinţă doar cu pâine şi cu vin.

Cu ardoare-n sentimente, când nucleul s-a format,
Steaua noastră minunată prin voinţă-a explodat
Şi din mijlocul esenţei adunate din neant,
S-au născut alte steluţe cu luciri de diamant.

Bucuri-a fost imensă şi s-antins pe-albastrul  cer,
Vorbele n-aveau să tacă, ridicându-se-n eter,
Până ce şi mândrul soare de steluţe-a auzit,
Iar ca drept recunoştinţă, pentru ele-a răsărit.

Astăzi, dup-atâta vreme, focul magic n-a apus,
Se-nteţeşte cu căldură, urcând steaua tot mai sus
Şi cu multă energie, astă seară, strălucind,
Două suflete de-o viaţă, luminează în argint.