Îmi caut iar de vorbă cu tine sau poate îmi caut de foame; stomacul îmi digeră câteva cuvinte înghițite o dată cu petalele de lalea crescute din degete. Stomacul meu ți-ar spune tot, el nu ar minți, el doar vrea să mănânce; stomacul meu e sincer până la ultima bătaie de inimă mâncată în foaia de ziar în care ți-am adus lalele. Stomacul mi-a mâncat şi creierul, iar acum mi-e greață de ceea ce nu am gândit; în stomac, creierul simte acum ecoul ultimelor bătăi de inimă. În stomac, creierul acum a înțeles ce e pacea. Când te vâd mi se strânge stomacul şi vomit iubire cu miros de lalele; cred că sunt însărcinat cu tine.