mă voi plictisi repede răspunse vocea nebunii sau înțelepții vor lăsa timpul să citească în locul lor pe fiecare cută finalul îi cere disperării un ceas de odihnă dorinței i se impune un repaus să nu-și mai onduleze gândurile care îngreunate își târăsc picioarele prin cuvinte coboară noaptea ce întuneric se plimbă prin verbul a muri fiecare alee e pătată cu sânge sângele toamnei și cerul bacovian un impuls când ochiul atinge a inocenței taină o prăbușire un salt spre nimicul inevitabil ca frunza care adie salutând călăul cimitirul poartă umbrele crucilor pe haina împodobită cu oase știu tu îmi cunoști trecutul străine și clipele prezente bărcuțe de hârtie explorează necunoscutul uite-mă aici cu fruntea lovită cu trandafirii tatuați în care am strâns toată iubirea lumii nu-mi cere să mint nu sunt eu Hristosul să iert lașitatea unora se-aude plânsul lui Iuda din pietre din gropi din asfalt același ciudat ecou mă strigă spre tine ascultă-mă nu voi fi salvat prin diabet lasă funia tristeții să-mi mângâie grumazul lasă-l pe Iuda să-mi scrie testamentul el a plâns înaintea mea dar o să râdă la final cu mine pe cruce
sâmbătă, 31 mai 2025