Strigăt

strigătul este durerea-ncătușată-adânc în cord
te iubesc îți strig degeaba
dar îți strig atât cât pot

că mi-e strigătul durere nu auzi sau nu vrei oare
te iubesc plânge tăcerea
strigătul acesta moare

cu privirea-nlăcrimată caut umbre din trecut
o cabană-și cheamă-acasă
lemnul verde și tăcut

pe o masă a tăcerii lumânarea-a ațipit
liniștea acum m-apasă
și te strig...m-ai auzit?

Adina V.

6.05.018