E toamnă afară și plouă, Natura e-n haina cea nouă Și noi avem suflete triste, De-acum gâzele n-o să mai miște! În inimi simțim o pornire, Căci plouă cu stropi de iubire Pentru cei ce ne sunt aproape Dar și pentru cei de departe... E vremea ce sufletul frânge Și ochiul din gânduri doar plânge, Simțim cum natura se duce Iar vremea devine mai rece. Inimile noastre-ncălzite, De stropi de iubire păzite Ne fac să trecem prin toamnă Mai calzi, căci iubirea ne cheamă!