Am disecat viaţa, Acest magic dar, Această mitică trecere, Această sublimă poartă Către iubire, Celest, Divin, Am împărţit-o În inutili ani, luni, zile Şi aşa mai departe. Am ciopârţit-o, Am mutilat-o, Când ea e singura Care ne poate încălzi Sufletul. Copii inconştienţi, Adulţi imaturi, Pământeni imperfecţi, Am căutat prea multe certitudini Şi am împărţit prea multe vieţi În subdiviziuni Ale sufletului. Secundele, sparte, Cad pe asfalt Cu zgomot Şi îşi cer tributul În faţa Eternităţii...