Suflând Paradis Îţi suflu Paradis cu graiul mării Peste nisipurile reci, deficitare, Din apă, valul s-a retras în zare Cu tot cu dor, dar a deschis zăvoare Dreptului meu de-a nu te da uitării. Îţi spun de Paradis ca paradigmă Îl meriţi de la vad pân’ la izvoare, Cu toate că apusul e-n ninsoare Și stelele sunt mit.Dar cu onoare, Deși imersă, te voi vrea enigmă. Îţi desenez un Paradis din vârf de toc Și din făgaș de rânduri netrimise Îţi fac ierbar, dar râu de flori promise E afluent tăcut fântânilor închise. Dar nu pot sta... te cert cu busuioc. Din pumn de îngeri zboară-n dimineţi Miros de Rai.Ascunde-te-n dantele, Și udă de aromă, cu vătrai de iele Prefă în estuar de Eden ofuri grele... Cad în genunchi și tac.Tu mă răsfeţi Cu nostalgia eclatantă a plutirii. Chiar de duminicile-s scuturat de scrum, Dorinţa mea de paradisiac antum Va aripa prin vămi trecând postum În Raiul tau.Respect vocea iubirii. Marian Puscasiu August 2015
sâmbătă, 31 mai 2025