Aprilie, lună nebună, Când e soare, când furtună! Acum e multă lumină, Păsări cântă în surdină Şi de-odată-i întuneric, Ceru-i negru şi puternic În furie şi dispar Soare, triluri şi-i ghenar. Ninge ca în toiul iernii Chiar de am intrat în denii, Nu e nimic cum se ştie, Iar a cerului furie Te îndeamnă să te-opreşti Ca să poţi să te gândeşti Că eşti trecător prin viaţă, Iar natura-ţi dă povaţă Să fii tu lumina care Niciodată nu dispare!