Suflete pereche... N-am modele, nici tipare, Doar știu că tu ești genul meu, Te admir din depărtare Tu nici nu știi cine sunt eu. Să îți vorbesc n-am îndrăznit, Furam privirea, o clipită, Emoțiile fără sfârșit... Vânau ziua potrivită. Vedeam cu gândul, sau visam, Zilele treceau grăbite, Des de mine mă-ndoiam... Și de veștile primite. Veghez în taină la iubire, Nu mă schimb, după ureche, N-am gând de rătăcire, Suntem suflete pereche. Mi s-a-ntâmplat să te admir, Făceam orice să-ți fiu pe plac, De mult m-adie un zefir, Azi te admir, privesc și tac. Te cercetez ca pu’n cadou, Îmi ești aievea, ca în vis Suflet pereche, ca-n tablou, Tu ești un vers, cum n-am mai scris! Autor: Gabriel Stănciulescu