Sufletele-s două stele Sufletele-s două stele Despărţite de un hău, Tu să scapi de vorbe grele Ai pornit pe drumul greu. Ai pornit să-ţi cauţi soarta Şi perechea ta de vis, Dar cineva împinge poarta Şi mereu, mereu e-nchis. Ai pornit din zona unde Dormea dusă piatra lată Şi-n tăceri de nopţi profunde N-a fost soare niciodată! Ai pornit să-ţi cauţi eul Care doarme pe o stea, Dar elanul simte greul Pasul nu-ţi poate sălta! că în drum spre fericire E o râpă grea, adâncă, S-atingi steaua de iubire Pasul tău nu poate, încă. Dar nu pot s-aştept cand vine Numai geru-n viaţa ta, Şi-ţi dau sufletul din mine Ca sa-l ai la drum manta. Şi mă fac o punte lată Între maluri dulci de stea. Talpa ta cea minunată S-o pui pe spinarea mea! Când te duci ...la steaua ta, 15.06.2014 00.00