Sufletul Frunzele tremură-n clipa mişcării, florile-mi cresc cu blândeţea răbdării, ochii primesc din lumina curată viaţă, în trupul cel tânăr odată. Sufletul casei, cu glastre la geam, este un suflet cu leagăn pe ram, leagănă inimi în hamacul iubirii, scaldă săruturi în lumina trăirii. Sufletul meu devine o mare, lacrima lui e valul cu sare ce strânge în braţe nisipuri fierbinţi şi-adună din urmă, doar paşii cuminţi.