O gaiţă cam ciudată prin mine croncănea Şi deschidea penajul smolit de ură grea Şi-n abisala-i sferă, c-o gușă de lirism Mă cununa cu forţa c-un trist ezoterism. Dar gaiţa-primadonă îşi spuse-ntâia dată Că e privighetoare. ..nu cioară blestemată Şi croncănind pe ramuri, primi pe loc în dar Scuipat de fier de puşcă din ochi de pădurar. Aşa că iau aminte, când gaiţa-n mine cântă Chema-voi pădurarul să vină cu-a lui flintă S-aud prin mine alicea cum fluieră cu foc, Spre fabula ce ține...o primadonă-n joc. C-aşa-i ezoterismul: privighetoare-aleasă Sau poate-i cucuveaua urcată sus, pe casă, Sau poate-i primadona ce cântă pe un sait S-o latre toți copoii şi toţi căţeii: hait ! Morala e simpluţă: oricât eu am lirism Mi-e versul anorexic de n-am ezoterism! Iar gaiţa din mine ...e cioară pe câmpie De nu citesc din Veda. ..să ştiu filozofie! 21.05.2016
sâmbătă, 31 mai 2025