Sunt cer... Sunt coroană de albastru peste lumea ta, Sunt vis aprins de safir desprins din gândul tău... Sunt cer... Port, pe aripa rece a văzduhului, păsările timpului, Ele zboară peste pleoapele tale, Peste care mi-am coborât stelele... Lor le-am poruncit să-și verse praf de scântei aprinse La granița dintre genele-ți dese și marginea pământului... În ochiul meu doritor se zbate Soarele Și-mi explodează prin suflet, În raze de dragoste... Dar ce bine că am îngenunchiat toată lumina La picioarele abisului... Zâmbesc! Sunt sătulă: am înghițit luna la prânz, Iar acum sunt un cer plin de lună, De-o lună plină, de-o lună de zile... Pe curcubeul amintirilor netrăite, Am desenat ferestre deschise spre infinit, Dar mi s-au spart cele șapte culori când te-am zărit... Sunt cer... Dar nu îți cer decât Să-ți fiu om...
sâmbătă, 31 mai 2025