A coborat peste oglinzile lumii Lumina din tara limbii mele Si au orbit, puzderii, oglinzile lumii Pe veci datoare silabelor mele. Se pare ca suntem la capat de drum, Emotii neclare ne furnica-n vene, Dar, oare, e primul sau ultimul drum? Raspunsul - acum, maine nu mai e vreme! Avem intentia de a raspunde, Chiar de n-am fi de limba trasi? N-avem intentia de a ascunde Duirerea in suflet la urmasi? Si ne inunda-n suflet o ploaie ireala De vagi promisiuni, asigurari de pace, Si ne apasa-n suflet ninsoarea capitala, Ninsoarea infernala de teorii opace. Suntem datori cuvantului LUMINA, Suntem datori cuvantului SUDOARE, Suntem datori O VIATA MAI SENINA Suntem datori O VIATA DE ONOARE.