Tabloul tăcerii Când vara devine o toamnă târzie iar ziua se pierde în noapte, culoarea pe frunze e doar fantezie şi struguri-ciorchini sunt lacrimi necoapte. Când vântul strecoară doar şoapte prin măr, arome plutind peste buze, pe-alei cad castane, se scutur pe păr din toamna târzie, reci frunze. Ce palide-mi par culorile toamnei, când soarele cade pe culmile serii! în paşii mărunţi, doar zâmbetul doamnei rămâne discret, în tabloul tăcerii.
sâmbătă, 31 mai 2025