Descrie-mi, c-un penel, întreaga viață, dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie: ferită de momente ce îngheață, căci s-a-ntâmplat prea multe să îmi fie! Acoperă-mi c-un văl copilăria prin care am trecut atât de iute, și pune în culori doar armonia poveștilor de-atunci, neîntrecute. În zona cu furtuni, așează-mi părul așa încât să pară unduire prin lumi în care caut adevărul, și nu-mi picta în ochi dezamăgire. De poți, tabloul … fă-l să pară viu, așa cum îmi doresc, de-un timp, să fiu.