Tăcerea ta

Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară
Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară
Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,
Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea
Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea
Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan
Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare
Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.
Știu c-acest vis se va-mplini și inima-ți va tresălta
Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.