Eram străini de lume și de vise, De timp, de noapte, zi, de totu-n jur, Atunci când spațiul dintre noi pierise Și-un singur trup eram, întreg și pur. Săruturi lungi, suspine de o clipă, Luciri de trupuri arse de văpăi Din suflete arzânde în risipă Și scânteind în ochii mei și-ai tăi. Ne înălțasem într-un singur zbor, Un singur trup, o singură zvâcnire În clipele pierdute-ntr-un fior Născut în valurile de iubire. Ne-am reîntors din lumea de plăcere În zbor ușor și-alunecări de pași Nehotărâți, pe vârfuri și-n tăcere, Ca doi copii, de lucruri noi atrași, Iar mâinile au început un joc Ce ne-atrăgea în dulcele balans Al unor umbre ce, din loc în loc, Se-nlănțuiau, pe ziduri, într-un dans.
sâmbătă, 31 mai 2025