Taina sfintei dezvoltări Aş vrea a fi un bob de grâu Purtat cu gingăşie în mână Şi semănat în brazda bună, Să cresc înalt până la brâu Din stratul umed de ţărână! De-a ochilor privire-ascuns S-ar efectua lin germinarea Pentru-a-mi-mplini lucrarea, Prin grija Acelui Nepătruns Să îmi dezvolt multiplicarea! După procesul de-ncolţire Prin faza cea de dezvoltare Sub razele tandre de soare, S-ajung la timpul de-nfrăţire Spre nodul de... ramificare! Şi chip să iau în firul verde Pornit din putreda sămânţă Crescând liber prin credinţă, Dovedind c-astfel purcede O viaţă nouă, -nspre fiinţă. Cu vârful fraged către soare De vântul lin fiind mângâiat, Să mă dezvolt cât mai bogat Prin raze dulci, strălucitoare Să cresc splendid energizat! Şi când frunză, după frunză În freamătul candid de liră De-a lungul paiului se-nşiră, Aş vrea mai sus să pătrunză Dorul spre-nălţimi ce-aspiră! Când spicu-acum miniatură Prin al său mugure... floral, Se va-ndrepta-n sus triumfal Contur să prindă în făptură Tot mai spre soare, vertical, Ca un stindard alb, fâlfâitor, Ce briza-l leagănă în suflări, Prin adieri dulci şi-mbrăţişări Să cresc spre vârf încetişor, Prin taina sfintei dezvoltări! S-ajung astfel în spic deplin Spre stadiul de maturizare, La timpul sfânt de recoltare Când dintr-un bob o sută vin Să umple golul din hambare, Spre gloria Celui Prea Sfânt Care la timp Ploaie Timpurie A dat, şi-apoi Ploaia Târzie, De-a strânge rodul cu avânt Spre-a-ntregi marea bucurie. Marcat de multele schimbări Spre ziua scumpă a dăruirii, Să împlinesc scopul menirii, Sa trec cu brio, transformări Care produc vestea, înnoirii. Şi-acelaş bob de grâu să fiu Pe al istoriei,...crug efemer Cu viaţa-mi păstrată-n mister Ce-ascunsă-n embrionul viu Va dărui lumii, -un caracter! Flavius Laurian Duverna 11 iulie 2015
luni, 16 iunie 2025