Taine

Și totuși umbre de răsărit
Îmbracă ochiul meu de taină
Mă strigă cerul înmărmurit
În os durerea ta-mi îngaimă.

Îmi legi suspinul de picioare
Când venele-mi respiră grele,
Mă urlă viața și mă doare
Mă stinge noaptea între stele.

Arcușul hainelor de humă
Îmi scârțâie în tâmpl-amară,
Își înalță geana nebună
În mine zbor de primăvară.

Cusută mi-e aripa stângă,
Nu vrea lacrima să îmi moară
Arde râul ei să îmi strângă
Glezna albă în prag de seară.