am să cobor pe rădăcinile ce ţipă din formolul atâtor vieţi consumate grăbit cu bârnă-n retină laboratorul va trebui să-şi schimbe profilul vitrina lumii se schimbă debusolant luna isterică urlă mai tare ca lupii la visele mele sângerarea din lut hărţi de-ntuneric pe lumina din mine în tatuaje grele tot vrea să imprime am să cobor cu ruguri în palme pe rădăcina pământului în miezul de început forfota seminţelor potenţele care-şi pretind galoanele în irisul lumii prăfos incertă transcriere ca şi trăsnetul ce oriunde poate să cadă când valoarea-i transfugă în onirice plaiuri prea mare-i vacarmul din uterul lumii naşterea încă stă în balanţă filtrată egal de alb şi de negru am să cobor pe tărâmul dintâi şi-am să înfig tridentul în mine din sângele meu vor ţâşni arteziene cu ochi de lumină