Dintre vise cuminți Transformate-n dorinți, Se mai naște un dor, nedorit, arzător, Și plutește prin zidul icoanelor vechi Așezate perechi În intrânduri străvechi Dintr-un cer străveziu c-o privire de fiu Ce se-ntoarce, mirat, încordat și târziu, La o casă de lut Părăsită-n trecut, La o viață ce-a fost și din care-a plecat Pe un drum cu un rost De pe-un țărm neștiut. Iară dorul acel Din icoane-n rastel, Îl zărește privind și l-ar vrea jinduind La un vis și un dor Mult dorit, Arzător, De icoane străvechi, Așezate perechi În cotloanele vechi Dintr-o casă de lut Cu un rost și-un trecut Luminos, cunoscut, De pe țărmul știut.