Tatăl meu cel sfânt

TATĂL MEU CEL SFÂNT!
autor Nicolae Nistor 
se dedică tuturor taților deveniți stele…

Acum nici lacrimile nu ajung, 
nici un căuș nu mai culeg în urma ta. 
Ești prea uitat în pietre de mormânt 
și prea mult vânt dansează în urma ta… 
Mă prind de scorburi care tac mocnit, 
în apa care curge peste tine… 
Nu înțeleg de ce ai luat atâtea în tine, 
iar noi ce să mai ținem, amintiri? 
Pământul se dizolvă în culori crude 
peste aceste anotimpuri nude, 
iar eu îți stau la căpătâi cu florile de munte. 
Îmi cad pe cap atâtea nopți plecate 
în stelele unde te-am pierdut, 
iar când începe iar să plouă 
văd ochi de stele stinse, te văd plângând… 
Ai fi dorit să pleci cu soarele cel bland, 
tu tatăl meu cel sfânt!