Tot te aştept, te aştept pe tine, Există un el şi pentru mine? Aprind lumânarea să pun pe hârtie Un chip de bărbat să am companie. Îl fac zâmbitor, cu ochii duioşi, Ce la mine se uită parcă curioşi. O mână întinde şi vrea să iasă Să vină la mine, să mă cunoască. Îi întind mâna şi vine aici Îi spun: ce taine azi ai să-mi zici? El doar îmi surâde, m-atinge uşor Totul e magic, pot chiar să zbor. Dar nu îmi răspunde la întrebări Cu privirea-i tristă peste mări şi ţări. E frumos bărbatul pe care l-am creeat Dar nu-mi dă ce caut, asta-i păcat! Este doar o schiţă Şi nimic mai mult N-ar glas, nu pot Vocea să-i ascult. Mi-a zâmbit frumos, dar Nu putea iubire să-mi dea, iar, Eu ştiu foarte bine că nu o să ţie Singurătatea mea nu o să plece… Punând o pată pe hârtie. Singură, vars lacrimi, Ce sting lumânarea Nu mai am lumină, Să-mi arate calea. Calea pe care să apuc eu Să mă ducă la Dumnezeu Să îl rog tare, plângând, în genunchi Să vină să vadă camera-mi dintr-un unghi. Atunci când o şti cât de greu îmi este, Singură pe lume, va face o poveste. Una pentru mine, Îmi va rescrie soarta. Îmi va trimite barbatul Ce mă va învaţa arta, Arta iubirii, ca o poezie O să mi-o spună într-o noapte târzie.