Te iubesc, femeie! Îți spun deseori, iubito, Că ești răsfățul, pentru mine, Dar ce-mi spun mie, incognito, Nu ai înțelege foarte bine. Sunt un bărbat loial, între cei mulți, Ce-și deplânge pașii, ce-a făcut, Ce-și roade unghiile-n virtuți, Și-l sperie infamul prefăcut. Am încercat continuu să exist, Din sentimente pure mă hrănesc, Statornic și incurabil sufletist Mă sfătuiește viața s-o doresc. Ce aș fi eu fără iubirea ta? Un sărman poet, fără simțire, Omul ce-n vise lungi s-ar îmbăta, Cu aburii reci de șovăire. Mă adun din încercări, dar nu pot Să-mi ordonez idei, să spun ce vreau, Când eu vibram precum un clopot, Steluțe mii pe chipul tău luceau. Dragostei râvnite îi sunt străjer, Voi spune în minte o rugăciune, Credința este gând celest, și sper Că tu îmi rămâi raza, minune. Așadar să îmi trăiești, iubire! Primește darul meu și-o orhidee, Iar tu să-mi fii pururea menire, Și nu uita, eu te iubesc... femeie! Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025