Te slobod uitare

Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere
prin slove de lut să te scurme pârâuri
să-ţi soarbă nisipul de pe chipul ce-ţi piere
pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri.

Te slobod uitare pe un pat de măceşe
în volburi de iarbă să te strângă doar timpul
şă-ţi cânte a toamnă ruginită sub lese
să-ţi plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul.

Te slobod uitare în cântare de valuri
din tine să muşte arcuşuri căscând
să-ţi soarbă veninul blestemat prin pocaluri
săgeţi de mărgeanuri să te muşte dansând.

Te slobod uitare în hrisoave de ceaţă
cerneala să-ţi curgă bâjbâind oarbă cerul
luceferi să-ţi coasă pe sub aripi verdeaţă
prin Raiul de umbre să-ţi adie doar gerul.
Autor Doina Bezea