Prea frumoasă domnişoară nu ştiu cum să-ţi povestesc însă te-am visat aseară goală şi-mi părea firesc Nu ştiu cum să-ţi povestesc te priveam ca din oglindă şi-aveai trupul îngeresc gata către cer s-o-ntindă Te vedeam ca din oglindă o de-atunci mereu e seară mâna vru să te cuprindă prea frumoasă domnişoară Nu ştiu cum dar nu-i firesc nu mai pot să mă trezesc Costel Zăgan, CEZEISME II