Te voi face să uiţi că lumea există

- Te voi face să uiţi de contextele vremii,
Îţi promit că-ntr-o zi vom rămâne doar noi
Pe-o planetă de jar, unde polii, extremii,
Se-ntâlnesc într-un vis. Voi întoarce apoi

Telescopul spre alt univers teoretic,
Unde niciun fascicul de gând n-a pătruns,
Să-nţelegi felul meu de-a iubi aritmetic
Ochii tăi turcoaz, mâna ca pe-un răspuns

Care alunecă-ncet peste umerii goi.
Îţi promit că-ntr-o zi îţi voi scrie un cântec,
Te voi face să uiţi că-n afară de noi
Nu-i nimic important, doar un mugur în pântec.

- Te voi face să crezi că poţi merge pe mare,
Îţi promit că străbat universul întreg,
O să râzi de-o să-ţi spun că transfuzii solare
Mi-ai făcut zi de zi, însă vreau să-nţeleg

Cum de-ncap între noi mii şi mii de cuvinte
Şi cenuşa din ornic în care mister
E ascunsă de zei să ne-aducă aminte
Că noi suntem de fapt două ţărmuri de cer.

Te voi face să crezi în iubire şi-apoi
În pământul tău cald voi închide-un descântec,
Te voi face să crezi că-n afară de noi
Nu-i nimic important, decât floarea din pântec.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

* poezia cu numărul 900 semnată Liliana Trif & Ioan Grigoraș