Te voi iubi și dincolo de moarte..

Mi e tare grea impusa ta tăcere,   
Acum când sufletul meu în ruine,   
Mai are numai lacrimil de durere,   
Din primăvara viselor cu tine...   

Pustiul mă pătrunde pân' la oase,   
În zeghea despărțirii mă închide,   
Iar sufletul deja a hoit miroase,   
Și-n agonia morții mă cuprinde!   

De ce-ți mai caut oare amintirea,   
Când tu m-ai dat demult uitării?...   
Și de ce oare încă-mi las iubirea,   
Să îți păzească ușa nepăsării?...   

Unde mă uit te văd numai pe tine,   
Iar vocea ta mă strigă la tot pasul,   
Și vai!...Dacă ai ști ce greu îmi vine,    
Când zorii diminetii-ți fură glasul!    

Precum pasărea spin când piere,   
Te voi iubi și dincolo de moarte...   
Dar plec acum, îmi iau la revedere   
De la un vis...dorit realitate!...   

Dorina Omota