Te-am aşteptat de când mă ştiu, dintotdeauna… În tot ce am făcut te-am aşteptat! De martori muţi mi-s şi soarele şi luna Şi gerul crunt şi cerul înstelat! Şi aşteptându-te mi-am împletit subit cozi albe, În păr ca pe-o cunună mi le-am pus, Şi-am împletit peste împletit într-una, În lung şi-n lat crâmpeie de apus! Te-am aşteptat ani buni şi aşteptarea A fost încununată cu visări… Şi ignoram în mod ades chemarea Uluitoare din chemarea altor chemări! Mă-ncătuşau în vis nopţi nedormite Ce se înfiltrau în suflet an de an, M-adăposteam de iernile cumplite Ce-mi sugerau că te aştept de fapt în van! Te-am aşteptat şi-n vis, şi-n realitate, Te-am aşteptat şi-n zori, şi-n nopţi târzii… De-ar fi să le înmănunchez aşa pe toate Posibil mii de ani mi-ar trebui. Te-am aşteptat pe ger, înfrigurată, Şi pustiită prin furtuni te-am aşteptat, Am renunţat să te aştept aşa deodată Şi ai venit când nu te-am aşteptat!