Te-am iubit

Te-am iubit!

Acum chiar regretăm iubito,                  
S-a spulberat visul din noi,                     
Și ai dispărut nefericito!                          
Fără o privire înapoi.                                

Am vrut să fac din tine soartă,                 
Să-mi simți dorul, ce nu moare,             
Să nu pășim din poartă-n poartă,             
Să fugim de nepăsare.                              

E prea târziu și de regrete,                       
Tu te-ai grăbit, te-ai avântat,                     
Ți-aș dedica ample versete,                       
Dar frică mi-e că fac păcat.                       

Mă sfătuiesc din nou cu timpul,              
Cu fanii mei ce-i îndrăgesc,                      
Îi țin în jurul meu, ca stupul...                     
Unde albinele roiesc.                                 

Mai am deasupra Creatorul,                    
Ce m-alină, când sunt rănit,                     
Îmi poartă pașii Dumnezeul,                     
Iar tu să știi că te-am iubit!                        

Autor: Gabriel Stănciulescu