Testamentul tinerei în pragul morții

Testamentul  tinerei în pragul morții
autor Rotariu Dorel
(în memoria cumnatei mele)

Tu, Doamne ne dai viața drept darul cel mai scump,
Eu abia răsărit-am cum pot oare s-apun?...
Ca salcia stau frântă de boala ce nu iartă,
Cu ce greșit-am oare să-Ți bat degrabă-n poartă?

Ca ieri mijit-am ochii iar azi sunt fum în vânt,
Castele de iubire le surp înspre mormânt,
În ochii-mi verzi durerea culcușul și-a sădit,
Morfină-i rugăciunea căci nu m-am spovedit! 

N-arăt chipul prea palid  nici celor ce-am iubit,
Nu-i chinui căci destinu-mi  oricum i-a doborât!...
Ca ieri , farmecul nopții-l furam până la zori,
Azi, îngerii tăi Doamne-i zăresc, în mâini cu flori!

Fă-mi lină despărțirea de al vieții freamăt,
Ia-mi Doamne și  durerea să nu mai scap vreun geamăt!
Ca umbrele veghează toți care  mă iubesc,
Aprinde-mi Tu lumina , să pot să  Te găsesc!...

Din ochii ca migdala , lumina Tu o stinge,
Și ia-mi și trupul firav cu viața ce se scurge,
Și du-l  în zbor spre Tine , dă-i trup numai lumină,
Nu m-amăgi cu lumea și trupul cel din tină!...