Stau ingandurati voinicii. Gandurile parca-s spice, cu-mblaciul, pe fatare, batute de fistecare. Timofei s-a mai foit, bombanind s-a mocosit, de la gura legatura o da jos, si le arata buza de sus taiata. Ori radea, ori ca ranjea, salba dintilor sticlea; si pe obraji avea semne de cosor. Ca sa se-ndemne, vorbei sa-i gaseasca sfarcul si sa lamureasca talcul, scoate-o plosca de mazal si la gura gal! gal! gal! Sta un buc la nas cu maneca. Ei, de-amu ramane ca sa va zic. Precum vedeti dupa mandrele-mi musteti care n-au de unde creste daca rad, rad iepureste. Maica, femeie sarmana, nu stiu ori c-a fost vadana, n-am s-o judec, fratiori: maica n-ai de doua ori! Ori poate-s facut din flori La Sarcu-mazilu-n casa robotea de chelareasa. Intr-o noapte, in cel sat, pe mazilul cel bogat voiniceii l-au calcat; nu l-au calcat de batran, da de lacom si hain! Au venit, de buna sama, vamesii sa-i ieie vama! Cum dadu ochii cu ceata, pe maneca a bagat-o! Dardaia, se balbaia, nestiind de un s-o ia. De luat stia el: bani de la oamenii sarmani! N-a mai fost altul, sa beie ca dans sange din femeie! De-asa bogatie mare, curtea-i era a fatare Iar el ne hranea cu chita uscata ori mucezita, ca sa nu se treaca, cica. La sirag, si-acea margica s-a lipit. N-a fost alt chip: cum freci oala cu nisip, l-au felezuit voinicii, ca nici car! n-a prins a zice. Au strans satul la-mparteala si-au propus asa tocmeala tot ce vor primi saracii, nu mai au de veci a-ntoarce Sarcului, mazilului. Altfel vai de steaua lui! Vezi pamantul este unul, unul sa fie si bunul! Tu ai gust si lumea are, nu-ti fie cu suparare. In fantana neimblata apa rea la gust s-arata. Si agoniseala moarta cariul care-o roade-l poarta. Si rau nu poate sa-ti paie, stai ca cainele pe paie, nici tu nu vei manca, nici altuia nu vei da, apoi n-a mai merge-asa, ca nu esti mare pasa! Esti crestin? Esti moldovan? Apoi de ce esti hiclean! Nu e bine! Nu e bine! Fratilor! Intrati in paine, spargeti usile la heiuri, luati putini, luati meiuri, si aceasta imparteala s-o faceti cu socoteala, nu de alta, da-i pacat sa ne iasa vorbe-n sat. Si lasati si dumnealui, cat se cere omului cumpanit, bisericos, mai mult ce-o duce in post . Sarcul cela coscogea matahala se bocea, cusma-n pumni o tot strangea, parc-ar fi stors zar din ea. Eu, vazandu-l ce-i spasit, in ras vesel am buhnit; si vazandu-l ce-i botos, ma zgarcii de ras pe jos. Dar stapanul si paganul, parca-l ineca veninul! Ceata numai a plecat cu haidaii m-a-nsfacat: De stapan iti bati joc, Ham?! Caine rapanos de neam! Sa te-nvat, cum se numeste daca razi sa-mi razi manzeste! Cu cosor u buza-mi taie. Razi! De ce nu razi, potaie! Razi, tigoare, ca-ti fac star vul de ras! si trecea cu varful pe obraji. Pocit, crestat, ca un drac impelitat, m-a lasat de rasul satului, de pomina olatului. Am crescut ca maracinii, de mine-mi era r usine. Nici tu joc, nici sezatori, nici tu fete, nici feciori De ochii lumii departe, vacaream. Cand, iata, soarta mi l-a scos in dr um pe fratele Paun. Pe mazil mi l-a-nsfacat, si cum mi l-a judecat? De coada de cal salbatic, cal cu ochii de jaratic, l-a legat, cu un sac de nuci inflat; maiculita a bocit, popa doar l-a pomenit; satul, cand il pomeneste, mai mult rade, nu boceste. In loc de mazil, pacatul l-a adus in sat pe-un altul, un nepot, om venetic: da un bob, da-i cetveric! Imi prieste, cum zic, mie, numai duh de voinicie: prin cei capcauni mai suflu si mai usurat rasuflu. Fratilor, oare ce-ar fi, la nepot de am pofti? Ion Fagadaru: Fratilor, cat despre mine, N-ar fi rau, sa hie ghine! Pribeagul: Curgi, rau al lacrimilor negre, prin tar mii jalei noastre, curgi. Avere-lipitoare pietre, nu numai inimi, piaza, sugi! Izvor de omucideri, cazne, al sangelui inveninat pojar, stihie aducatoare de naprasna, avere diavolesc intins pahar! Comoara lumii este glia-sora. Satula-n groapa, lacomie, cand vei zace? Veni-va ziua cand a tuturora deopotriva vor fi lumina, painea, pacea? Paun: De-am por nit, asa-om ur ma: Jora, spune-ti patima.
sâmbătă, 31 mai 2025