locuiesc la marginea lumii. țin în mâini o pasăre dintr-o specie inventată de mine. e albă și penele îmi poartă speranțele. ciocul ei are forma buzelor mele. din ochi îi curg lacrimi de lumină. cad ca o ploaie peste pene și le transformă în curcubeu. o mângâi pe creștet și privim împreună în oglindă. ea e impunătoare și eu... un biet copil îmbătrânit, mic și însetat de viață. un foarfece imens amenință să-mi scurteze părul împletit în vise străvezii. am închis ochii murind puțin și hîrșt, dintr-o singură mișcare, aripile și visele au căzut în mâlul cu miros de urină proaspătă. "de ce ai făcut asta? nu te-ai gândit la mine?" oglinda tăcea și lacrimi de lumină izvorau din reflexiile ei.
sâmbătă, 31 mai 2025