Să fii român e totuși risc și lumea-ntreagă nu mă vrea când de la mare pân-la mic joacă ping-pong cu steaua mea Și lumea-ntreagă nu mă vrea eu însă o iubesc de-al dracu o fi având plăceri și ea cu răni de-mi peticește sacul Eu însă o iubesc de-al dracu când de la mare pân-la mic bogat rămâne doar săracul să fii român totuși e-un risc Când lumea-ntreagă nu te vrea îndrăgostit să fii de ea Costel Zăgan, CEZEISME II