Toamna

Toamna și-a pus diademă,
rochia-și răsfață-n soare,
cu parfum de crizantemă
ne învăluie-n visare.  

Ea cutreieră văzduhul
și-l despletește-n arome,
după aceea își dă duhul
prin covoare policrome.  

Frunzele arse de brumă
dau tribut pentru iubiri,
ultima clipă-și consumă-n
valsul ultimei jertfiri.  

Peste ale lor morminte
Cântăm psalmi de priveghere
Și împletim din cuvinte,
Rugăciuni de înviere.