Torid afară..

Torid afară...și nu- i prima oară,
Pe cerul alb nu e măcar o cioară
Să facă umbră prafului- pământ,
Mustim în zeama fără de cuvânt.

Uscata iarbă, moartă de vreo lună
Se udă doar de vine vreo furtună,
Închise geamuri mai sticlesc în soare
În după- amiezi tânjind după răcoare.

Betoane- nfierbântate ard papucii
Copiilor ce au uitat de mucii
Ce i- au lăsat în iarnă pe zăpadă...
Acum se- ascund de- nfierbântata stradă!

Nici babele nici moșii nu văd ziua,
La zece noaptea ies să joace "piua"
Căci casele- s cuptoare unde trupuri
Ajung țigări arse până la mucuri.

Doar cei adulți mai sunt eroi în vara
Ce arde plaja mării cu chitara
Și-n zeama proprie mai au curajul
Să se iubească, udând  peisajul!