Am făcut din noi un instrument de măsurare al timpului, bucuriilor, primăverii, strigătului de toamnă. Ne întindem pe un cer gol să măsurăm distanța până la stele. Mai adăugăm câte un punct al păsării, al clopotelor, al muzicii. Se deschid două pleoape grele care măsoară privirea de la început până la punctul final, de la lumină la umbră, de la tăcere la cuvânt. Agățat de o stea, copilul zâmbește mistic. adina v. 7.07.2021