E linişte, prin ceruri plutind, Dar stelele mi-ascultă ruga: De prin văzduh, în trepte venind, Răsună toccata şi fuga … Chiar dacă nu e nici un templu, Tot cântecul e-acum aproape, Departe eu unde contemplu Şi cerul se joacă pe clape. Deşi repetat, nu e la fel Drumul ce tot urcă n-ajunge La mult dorit oniricul ţel, Iar orga o ştie şi plânge … Pierdute în timpul visării, Sub cer, notele fac un ocol Şi se-ntorc în locul plecării, Început abrupt cu cheia sol! Trei tonuri-nălţate deodată Încearcă s-ajungă la stele, Dar nu se-ntâlnesc niciodată, Pornind octave paralele… E prea lung drumul către astre, Şi cântul în gând se preface, La fel cu dorurile noastre, Dar orga se-opreşte şi tace! 18 Mai 2011
sâmbătă, 31 mai 2025