În vârtej de versuri fade Mă rotesc în paşi de vals Privind pana ce sloboade Un poem rigid şi fals. Habar n-am de prozodie, Dar mă desfăşor ţesând Ritm ciudat în poezie Cu mesaj ascuns şi blând. Criticul, la cotitură Mă aşteaptă încruntat Să îmi dea o lovitură După cum am meritat. Cu biciuşca la subsoară Şi cu-o mască pe obraz Sare scurt la jugulară Fără să imi dea răgaz. Buimăcită de-ntâmplare Mă las moale pe izlaz Când primesc şi pe spinare Biciul,fără de zăgaz. * Pasc umilă iarba dulce A simţirii de poet Şi din lună-ncep a mulge Lacrimi strânse în sonet. Scutur stelele-n poiană Să aprind gândul curat, Cu evlavie-ntr-o strană Versului m-am închinat. Candela trăirii-aprinsă De un critic neînteles Poezia-mi rece, ninsă, A-mbrăcat-o-n grai ales. Sfredelită de emoţii Clasicii i-am răsfoit Şi,pios,din acul bolţii Steaua lor eu am răpit. Din adâncuri neştiute Slovele au răsărit Ca izvorul dintr-un munte Cu aspectul ruginit. În grădina cu imagini Sclav umil tu m-ai tocmit Să culeg mierea din pagini... Critic drag, ţi-am multumit? 10.07.2015
sâmbătă, 31 mai 2025