ninge în luna lui marte ca-n mijloc de gerar în difuzorul de la ultimul etaj răsună trist o melodie nu voiam s-o înţeleg vreodată acum capătă sens un adevăr teribil îmi sparge timpanul cu sonorul dat la maxim... " ce dacă vine primăvara atâta iarnă e în noi că martie se poate duce cu toţi cocorii înapoi..." sunt amnezică dar într-un cotlon întunecat al minţii a rămas o primăvară pe care am iubit-o prea mult să o pot uita ajută-mă să-mi amintesc de ce opreşte difuzorul pune în surdină vivaldi trage storurile peste lume să nu văd îngerii plecând spre ţări mai calde *** ninge cu flori de liliac pe-aleile inimii e prima zi de april și timpul doarme în cupa florii albe vivaldi îi mângâie obrazul ca o ploaie caldă întorc fila unui anotimp degetele pline de cerneală alunecă pe prima rază de soare spre o primăvară cu ochii mari și gene verzi te respir " tu eşti primăvara mea te chem acum locul tău ca un arbore de-argint mi-a amintit că povestea noastră fără de sfârşit va-ncununa într-o zi iubirea mea şi-a ta..." n-am uitat niciun anotimp niciun răsărit de floare roua ce-a-nmugurit pe ramuri poezia noastră închide ochii lasă îngerii să te-nvăluie în lumină ascultă privighetoarea s-a întors din sud îmbracă-te în verde și vino să-ți pierzi condurii prin sufletul meu liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025