E trist să simți cum trece timpul E trist să îți privești chipul-n oglindă Și să-ți dai seama că nu mai e la fel ca altădată. E trist să privești înapoi spre trecut Spre-acea perioadă-n care Te bucurai de orice clipă Și parcă timpul nu trecea așa repede. E trist… Căci vremurile în care tu Nu știai că viața-i trecătoare S-au dus și nu o să mai vină… E trist fiindcă luat de valurile vieții, De tinerețea ce treptat s-a dus și ea Tu în sfârșit ai înțeles că, Viața nu este deloc o cursă fără de sfârșit… Ci una chiar extrem de scurtă. E trist căci acum când tu Abia ai început al vieții gust să-l simți, Când tu ai vrea să faci Ceea ce n-ai putut face cândva… Acum tu nu mai poți, Căci timpul a trecut, Ceasul a sunat și ți-a indicat Că ceea ce tu vrei să faci Nu se mai poate… Dar cum inima în tine bate cu putere Cum sufletul îți este parcă mai tânăr ca niciodată… Începi să-nveți conștiincios Să te bucuri de tot ce îți oferă viața De fiecare răsărit de soare De fiecare clipă Ce îți este în dar oferită.