Tu... eşti vântul meu: când aprig, de-mi îngheaţă în simţire, când lin, de-mi taie respiraţia cu săruturile - adieri. Adie-mă, prin toate colţurile inimii mele! Şi strânge-mi dorul în pocalul respiraţiei tale, să nu-ţi mai poată părăsi privirea decât în ochii mei de jar.