Toamna stă-n genunchi în faţa rodului se grăbeşte să-şi încheie socotelile, pleacă la sărbătoare să-şi cinstească oamenii dar totul se face după un ritual anume care îmbracă-n culoare fiecare detaliu şi lumina fuge pe drumul spre alt anotimp. Cuvintele se ridică din rădăcini la cer pentru că-n sâmburele lor limba poartă-n vene sângele iubirii. Tu eşti asemenea toamnei o doamnă coaptă cu buzele arse care nu-şi împarte dragostea şi mângâierea pe marginea lucrurilor ci în miezul lor.
sâmbătă, 31 mai 2025