Tu ești și ai fost iubirea mea

Tu ești și ai fost iubirea mea

Îmi aduc aminte cum tiptil                            
Venea înspre mine o siluetă,                         
Cu un zâmbet fraged de copil                       
Și cu alura ei cocheta.                                      

Nu aveam deloc gânduri de flirt,                  
Nu îndrăzneam să-mi fac iluzii,                     
Aveam criterii puse în spirt                            
Și te auzeam, cum aud surzii.                       

Nu am ascultat de apropiați,                          
Parcă ceva venea năvalnic,                             
Mi-am spus eu mie, celorlalți,                          
Că nu mai vreau să fiu șăgalnic.                    

Frumoase nopți, becuri obscure,                    
La boxe muzică în festin,                                 
Veneau la noi, parcă să jure                             
Că sentimente avem din plin.                        

Iubito, doamna ce m-a urmat                         
Ești tu!... și-ai dus povară grea;                      
Deși eu târziu mi-am asumat                          
Tu ești și ai fost iubirea mea.                           

Autor: Gabriel Stănciulescu