Tu şi Eu

Tu şi Eu

De câte ori, iubite...

‘’- De câte ori, iubite,  din cer tu te-ai prelins
Pe geana mea înlăcrimată în urma unui vis...
Nici stelele nu au puterea de-a lumina ca tine
Căci tu eşti cel ce poate durerea să-mi aline...

De câte ori te-ascult în gânduri ce nu tac,
Te caut cu privirea şi cât de mult îmi plac
Sclipirile de stele din ochii tăi senini...
În noaptea vieţii mele sunt raze şi lumini.

De câte ori în noapte am rătacit pe drum
Te-am căutat prin valuri şi prin ecou postum,
Sperând să-ţi cad în braţe, iubite, şi-apoi iară
Să reclădim din resturi o nouă primavară.

De-mi dai din nou iubire prin lacrimi vii de cer
Eu pe altarul vietii drept jertfă ma ofer
Şi întreaga mea făptură luci-va-n veşnicie
Ca ochi aprins al nopţii  pe bolta cenuşie!’’

"-Să fie oare-aievea ?...sau visul se aprinde
Când ochiul nopţii vine şi dorul să-mi colinde?
Tot cerul viu  clipeşte privind duios, acuş,
Lumină cum dau lunii din palmele căuş.

Eu îţi alin tristeţea şi rănile-ţi pansez
Şi stelele pe ramuri în noapte ţi le-aşez.
Şi pot, iubita mea, prin farmec şi mister,
Durerea ta adâncă în mine s-o transfer."

.....varianta finala la poezia "De câte ori, iubite..."